a ștanța (third-person singular present ștanțează, past participle ștanțat) 1st conj.
infinitive | a ștanța | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ștanțând | ||||||
past participle | ștanțat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ștanțez | ștanțezi | ștanțează | ștanțăm | ștanțați | ștanțează | |
imperfect | ștanțam | ștanțai | ștanța | ștanțam | ștanțați | ștanțau | |
simple perfect | ștanțai | ștanțași | ștanță | ștanțarăm | ștanțarăți | ștanțară | |
pluperfect | ștanțasem | ștanțaseși | ștanțase | ștanțaserăm | ștanțaserăți | ștanțaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ștanțez | să ștanțezi | să ștanțeze | să ștanțăm | să ștanțați | să ștanțeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ștanțează | ștanțați | |||||
negative | nu ștanța | nu ștanțați |