a șugui (third-person singular present șuguiește, past participle șuguit) 4th conj.
infinitive | a șugui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | șuguind | ||||||
past participle | șuguit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | șuguiesc | șuguiești | șuguiește | șuguim | șuguiți | șuguiesc | |
imperfect | șuguiam | șuguiai | șuguia | șuguiam | șuguiați | șuguiau | |
simple perfect | șuguii | șuguiși | șugui | șuguirăm | șuguirăți | șuguiră | |
pluperfect | șuguisem | șuguiseși | șuguise | șuguiserăm | șuguiserăți | șuguiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să șuguiesc | să șuguiești | să șuguiască | să șuguim | să șuguiți | să șuguiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | șuguiește | șuguiți | |||||
negative | nu șugui | nu șuguiți |