a șuta (third-person singular present șutează, past participle șutat) 1st conj.
infinitive | a șuta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | șutând | ||||||
past participle | șutat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | șutez | șutezi | șutează | șutăm | șutați | șutează | |
imperfect | șutam | șutai | șuta | șutam | șutați | șutau | |
simple perfect | șutai | șutași | șută | șutarăm | șutarăți | șutară | |
pluperfect | șutasem | șutaseși | șutase | șutaserăm | șutaserăți | șutaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să șutez | să șutezi | să șuteze | să șutăm | să șutați | să șuteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | șutează | șutați | |||||
negative | nu șuta | nu șutați |