a șăgui (third-person singular present șăguie, past participle șăguit) 4th conj.
infinitive | a șăgui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | șăguind | ||||||
past participle | șăguit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | șăgui | șăgui | șăguie | șăguim | șăguiți | șăguie | |
imperfect | șăguiam | șăguiai | șăguia | șăguiam | șăguiați | șăguiau | |
simple perfect | șăguii | șăguiși | șăgui | șăguirăm | șăguirăți | șăguiră | |
pluperfect | șăguisem | șăguiseși | șăguise | șăguiserăm | șăguiserăți | șăguiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să șăgui | să șăgui | să șăguie | să șăguim | să șăguiți | să șăguie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | șăguie | șăguiți | |||||
negative | nu șăgui | nu șăguiți |