a țintui (third-person singular present țintuiește, past participle țintuit) 4th conj.
infinitive | a țintui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | țintuind | ||||||
past participle | țintuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | țintuiesc | țintuiești | țintuiește | țintuim | țintuiți | țintuiesc | |
imperfect | țintuiam | țintuiai | țintuia | țintuiam | țintuiați | țintuiau | |
simple perfect | țintuii | țintuiși | țintui | țintuirăm | țintuirăți | țintuiră | |
pluperfect | țintuisem | țintuiseși | țintuise | țintuiserăm | țintuiserăți | țintuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să țintuiesc | să țintuiești | să țintuiască | să țintuim | să țintuiți | să țintuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | țintuiește | țintuiți | |||||
negative | nu țintui | nu țintuiți |