a țocăi (third-person singular present țocăie, past participle țocăit) 4th conj.
infinitive | a țocăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | țocăind | ||||||
past participle | țocăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | țocăi | țocăi | țocăie | țocăim | țocăiți | țocăie | |
imperfect | țocăiam | țocăiai | țocăia | țocăiam | țocăiați | țocăiau | |
simple perfect | țocăii | țocăiși | țocăi | țocăirăm | țocăirăți | țocăiră | |
pluperfect | țocăisem | țocăiseși | țocăise | țocăiserăm | țocăiserăți | țocăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să țocăi | să țocăi | să țocăie | să țocăim | să țocăiți | să țocăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | țocăie | țocăiți | |||||
negative | nu țocăi | nu țocăiți |