Inherited from Proto-Slavic *sъmьrtьnikъ.
смртник • (smrtnik) m (feminine смртница, relational adjective смртнички)
singular | plural | |
---|---|---|
indefinite | смртник (smrtnik) | смртници (smrtnici) |
definite unspecified | смртникот (smrtnikot) | смртниците (smrtnicite) |
definite proximal | смртников (smrtnikov) | смртнициве (smrtnicive) |
definite distal | смртникон (smrtnikon) | смртницине (smrtnicine) |
vocative | смртнику (smrtniku) | смртници (smrtnici) |
count form | — | смртника (smrtnika) |
Inherited from Proto-Slavic *sъmьrtьnikъ.
смр̏тнӣк m anim (Latin spelling smȑtnīk)
singular | plural | |
---|---|---|
nominative | смртник | смртници |
genitive | смртника | смртника |
dative | смртнику | смртницима |
accusative | смртника | смртнике |
vocative | смртниче | смртници |
locative | смртнику | смртницима |
instrumental | смртником | смртницима |