arțar
 Vezi și : Artar, artar
|
 |
 |
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Probabil din latină *arcearius, care reprezintă mai puțin numele arborelui, acer (Pușcariu 131; Pușcariu, Lat. li, 63; REW 91; DAR), cât mai ales o referire la arcus („arc”), care se fabrica de obicei din lemnul acestuia; confer celălalt nume român al arborelui, brâglar, de la brâglă („prăjină”) și, pentru formă, latină *acereus > retoromană ischi.
Derivare de la acer, propusă de Burlă, Studii, 137, reluată de Körting 113, a fost respinsă de Densusianu, Rom., XXXIII, 274 și Graur, BL, V, 86. Varianta arcer înseamnă în limba actuală „tocilă”, care inițial se obținea prin ținerea în apă a unei bucăți de lemn de arțar până se întărea și astfel putea fi folosită la ascuțit; confer Hasdeu 1500.
Identitatea ambelor cuvinte nu este admisă de toți cercetătorii. Körting 125 invoca latină aciarium, ipoteză respinsă de Densusianu, Rom., XXXIII, 274 și admisă de Scriban, care pleacă de la italiană acciaro. Pentru DAR, etimonul lui arcer este necunoscut; Pușcariu, Dacor., IX, 422, îl derivă de la latină ilicem, cu sufixul -er.
Pronunție
- AFI: /arˈʦar/
Substantiv
| Declinarea substantivului arțar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | arțar | arțari |
| Articulat | arțarul | arțarii |
| Genitiv-Dativ | arțarului | arțarilor |
| Vocativ | arțarule | arțarilor |
- (bot.) (Acer platanoides) arbore cu frunze late, ovale și adânc dințate, cu lemnul alb și rezistent, cu fructe aripate.
Sinonime
- (bot.) paltin-de-câmp, (rar) platan, (reg.) velniș
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Vezi și
Traduceri
|
|