cale

Din latină callis.

• AFI: /'ka.le/

1. fâșie de teren special amenajată pentru a înlesni circulația oamenilor, a vehiculelor și a animalelor; drum.
2. (art.; urmat de determinări care indică numele) nume dat unor străzi lungi și largi.
3. arteră de pătrundere într-un oraș, făcând legătura cu o șosea importantă.
4. element al unei construcții pe care se deplasează un aparat sau o mașină.
5. succesiune de linii și centrale intermediare prin care se realizează legătura telefonică sau telegrafică între două localități.
6. călătorie.

   Dor de cale.

7. distanță, depărtare.

   A mers cale de două ceasuri.

8. (fig.) direcție luată de o dezvoltare, de o acțiune, de o mișcare; linie.
9. metodă, mijloc, modalitate, procedeu.

• călător

• cale de acces
• cale de atac
• cale de comunicație
• cale de evacuare
• cale de rulare
• cale ferată
• căi respiratorii

• (loc.adv.) din cale-afară sau afară din cale = peste măsură, neobișnuit, foarte.
• (loc.adv.) pe cale... = pe linie..., prin intermediul...

• A fi (sau a sta, a se pune) în calea cuiva sau a-i sta cuiva în cale = a se afla (sau a ieși) înaintea cuiva, împiedicându-l (să înainteze, să facă un lucru etc.); a împiedica pe cineva într-o acțiune, a i se împotrivi
• A ieși(sau a se duce) în calea cuiva = a întâmpina pe cineva
• A găsi (sau a afla, a crede, a socoti etc.) cu cale = a socoti că este nimerit
• Calea-valea = treacă-meargă, așa și așa, fie
• Ce mai calea-valea = ce mai încolo și încoace; pe scurt, în concluzie
• A pune la cale = a pregăti ceva, a aranja; a sfătui, a îndruma; a pedepsi pe cineva
• A fi pe cale de a...(sau să...) = a fi aproape să..., pe punctul să..., gata de a..
• A face(sau a apuca) calea întoarsă = a se întoarce din drum
• Cale bună! = formulă de urare la plecarea cuiva drum bun!

• DEX '98 via DEX online