Cuvântul a putut intra în română pe mai multe căi, deoarece apare în multe limbi europene.
Pare a fi de origine cehă kolesa (de la kolo „roată”), de aici germană Kalesche, italiană calessa, franceză calèche (> spaniolă calesa). Confer pe de altă parte, turcă kaleska, bulgară калиаска (kaliaska), maghiară kalicka, poloneză kolasa, rusă колeаска (koleaska).
În română pare să fi intrat din turcă sau din rusă (din bulgară, după Conev; însă istoria cuvântului bulgar nu este clară; din maghiară după Gáldi, Dict., 112).
| Declinarea substantivului caleașcă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | caleașcă | calești |
| Articulat | caleașca | caleștile |
| Genitiv-Dativ | caleștii | caleștilor |
| Vocativ | caleașcă | caleștilor |