Vezi și : caracará |
Din spaniolă caracará, care provine din limba tupi < probabil de origine imitativă.
Declinarea substantivului caracara | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | caracara | caracara |
Articulat | caracaraul | invariabil |
Genitiv-Dativ | caracaraului | invariabil |
Vocativ | caracaraule | invariabil |
|
(English)
Din spaniolă caracará, care provine din limba tupi < probabil de origine imitativă.
caracara, pl. caracaras
(français)
Din spaniolă caracará, care provine din limba tupi < probabil de origine imitativă.
caracara m., caracaras pl.
Din spaniolă caracará, care provine din limba tupi < probabil de origine imitativă.
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Declinarea substantivului caracara | ||
' | Singular | Plural |
Substantiv | caracara | caracara's |
Diminutiv | invariabil | invariabil |
(svenska)
Din spaniolă caracará, care provine din limba tupi < probabil de origine imitativă.
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Declinarea substantivului caracara | ||||
c. | Singular | Plural | ||
Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
Nominativ | caracara | caracaran | caracaror | caracarorna |
Genitiv | caracaras | caracarans | caracarors | caracarornas |