chef

Vezi și : Chef, chèf, chef-

Wikipedia are un articol despre
chef

Din turcă keyf (versiunea literară keyif).

• AFI: /kef/

1. petrecere zgomotoasă cu mâncare, băutură (și cântec).
2. stare de (ușoară) beție și de bună dispoziție a omului care a băut.
3. bună dispoziție, voie bună, veselie; toane bune.
4. voie, poftă, dorință.
5. dorință ciudată, neașteptată; capriciu, toană.
6. (înv.) tabiet.

• chefos
• chefui
• chefuleț
• chefușor
• chefălui

• DEX '98 via DEX online

(dansk)

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

• AFI: /ˈɕεˀf/

1. șef

• (fam.) boss

• chef-

• Den Danske Ordbog

(English)

Împrumutat din franceză chef, care provine din franceză veche chief („cap, conducător”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

• AFI: /ʃɛf/

chef, pl. chefs

1. (gastr.) bucătar-șef

   The chef decided to add Peking duck to the menu.

2. (p.gener.) bucătar

   What is the chef serving tonight?

3. (argou; tox.) bucătar

• 1-3: (gastr.) cook

• pastry chef
• sous-chef

• chief

• Dictionary.com
• Wiktionary

(français)

Din franceză veche chief („cap, conducător”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

• AFI: /ʃɛf/

chef m., chefs pl.

1. (astăzi livr.) cap, căpetenie
2. punct principal

   Les divers chefs d'une loi.

3. (jur.) motiv principal

   Le procureur a tenu à refaire une lecture des chefs d'accusation.

4. (fig.) inițiativă, responsabilitate
5. (herald.) partea principală de pe blazon

• 1: tête
• 4: initiative, responsabilité

• chefaillon
• derechef

• chef de département
• chef de rayon
• chef de secteur
• chef de service
• chef-d'œuvre
• chef-lieu
• couvre-chef
• crime de lèse-majesté au premier chef
• crime de lèse-majesté au second chef

• cheffe
• cheffes
• chefs

• au premier chef
• de son chef
• de son propre chef
• du chef de
• opiner du chef

chef m., chefs pl.

1. șef, conducător, cap
2. (gastr.) bucătar-șef; (p.gener.) bucătar
3. (argou, fam.) om, tip, individ, ins, băiat

• 1: (fam.) boss, directeur, dirigeant, leader, patron, supérieur
• 3: (fam.) dude, mec

• cheffe
• chefferie
• cheftaine
• cheuf

• calife
• émir
• empereur
• président
• roi
• vizir

• en chef

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

(galego)

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

• AFI: /ˈtʃɛf/

chef m.f., chefs pl.

1. (gastr.) bucătar-șef

• xefe

• cociñeiro

• Galizionario

(italiano)

• (rar) scef

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

• AFI: /ˈʃɛf/

chef m., invariabil

1. (gastr.) bucătar-șef

• (gastr.) capocuoco

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

(Nederlands)

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

•  Audio^fișier

1. șef

• cheffin

• aanvoerder
• gebieder
• hoofd
• meerdere
• opperhoofd
• superieur

• Wiktionary
• WikiWoordenboek

(português)

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

• AFI: /ˈʃef/

chef m., chefs pl.

1. (gastr.) bucătar-șef

• chefe

• cozinheiro

• Dicionário Priberam da Língua Portuguesa
• Wiktionary

(español)

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

• AFI: /ˈtɕef/

chef m., chefs pl.

1. (gastr.) bucătar-șef

• Real Academia Española
• Wiktionary
• Wikcionario

(svenska)

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

• AFI: /ɧeːf/, /ɧɛːf/
•  Audio^fișier

1. șef, conducător, cap
2. (herald.) partea principală de pe blazon

• 1: (fam.) boss

• ledare

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary