cocoș

Vezi și : cocos, Cocos, cocós

Wikipedia are un articol despre
cocoș

• (reg.) cucoș

Creație expresivă care se bazează pe strigătul cocoșului, confer latină coco („strigătul cocoșului”) la Petronius, latină medie coccus (> franceză coq), italiană cocca („găină”) (Battisti, II, 991), franceză cocorico, spaniolă quiquiriqui etc. Nu încape îndoială că în derivarea cuvântului a influențat slavă (veche) kokošĭ („găină”).

După mai mulți autori, slavă este etimonul direct al cuvântului român (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 296; Cihac, II, 67; Meyer 194; Conev 54; DAR) dar transformarea semantică ridică probleme (macedoromână și meglenoromână provin din slavă kokotĭ, „cocoș”). Confer bulgară кокошка (kokóška, „găină”), sârbă кокош (kokoš, „găină”), кокот (kokot, „cocoș”), poloneză kokosz („găină”), kokot („cocoș”), etc. Kokoš cu sensul de „masculul găinii” apare totuși în ruteană, slovenă, cehă, ca și în maghiară kakas, neogreacă κοκκόσιον (kokkósion), albaneză kokosh. Cel puțin o parte din aceste cuvinte poate proveni din română. Ideea unei origini expresive a cuvântului român a fost avansată de Pușcariu, Dacor., VIII, 353, unde se atribuie origine română cuvintelor maghiare, rutene, slovene și cehe, ca și săsești Kokosch.

• AFI: /ko'koʃ/

1. (ornit.) masculul găinii; (Gallus gallus) pasăre domestică mai mare decât găina, cu o creastă roșie dezvoltată, cu cioc ascuțit și cu penele de diferite culori.

   Cocoșul este masculul găinii.

2. (pop.) nume dat masculilor unor păsări.

• 1: (ornit.) (rar, adesea glumeț) cucurigu, pintenat, (înv. și pop.) cântător

• (ornit.) găină

• cocoșar
• cocoșel
• cocoșesc
• cocoșește
• cocoși
• cocoșire
• cocoșit
• cocoșoaică

• cap-de-cocoș
• coada-cocoșului
• cocoș-de-mesteacăn
• cocoș-de-munte sau cocoș-sălbatic
• cocoș-de-sihlă
• cocoș de vânt
• cocoșel-de-câmp
• creasta-cocoșului
• iarba-cocoșului
• piciorul-cocoșului
• talpa-cocoșului

• cocos

• A fi cocoș de vânt = a se da după împrejurări; a fi conformist
• Basm (sau poveste) cu cocoșul roșu = povestire, întâmplare fără sfârșit sau neadevărată
• Cânta cocoșul (într-o casă) = se spune pentru a arăta că într-o familie dată bărbatul are cuvântul hotărâtor
• La (pe la sau spre) cântatul cocoșilor = în zori de zi

1. (mil.) ciocănel percutor la armele de vânătoare.

   Cocoș la o armă de vânătoare.

2. (tehn.) pârghie de comandă a supapei la ciocanele acționate cu aer comprimat sau cu aburi.

• 1: (mil.) percutor, (Transilv.) scăpărătoare

• armă de foc

1. (pop.) partea centrală a miezului pepenului verde, mai dulce și lipsită de sâmburi.

   Cocoș la pepenele verde.

2. (reg.; la pl.) floricele (de mâncat).

• 1: (bot.) inimă
• 2: floricele de porumb

• miez

1. (la box) categorie în care sunt încadrați boxerii între 51 și 54 kg și luptătorii între 52 și 57 kg.
2. (p.restr.) boxer sau luptător care face parte din această categorie.

• box
• boxer

• DEX online