cum

română

Din latină quomo (do).

(interogativ).
în ce mod?
Cum ai făcut de ai venit?
(repetat, în propoziții enunțiative) într-un fel oarecare.
de ce?
Cum nu m-ai înștiințat?
(exprimă părerea de rău, contrarietatea, surpriza, mirarea, indignarea etc.) se poate? adevărat să fie?
ce? poftim?
cu cât? cu ce preț?
Cum dai merele?
(explicativ) cât de (mare, mult, bine, tare etc.) cum îți plac florile!

Cum și în ce chip sau cum și ce fel = în ce fel
A nu avea (sau a nu ști) cum = a nu avea posibilitate de a..
Cum de... = cum se face că..., cum e posibil ca..
(Da) cum (să sau de) nu! = a) desigur! firește!; b) (ir.) vorbă să fie! dá de unde! nici gând!
Apoi (sau, pop., păi) cum! = desigur! firește! se înțelege!

(stabilește raporturi de subordonare) (introduce o completivă directă sau indirectă)
Privind în urma lor cum se duceau, rămase gânditor
(introduce o propoziție modală)
M-au văzut cum dormeam
(introduce o propoziție comparativă) precum.
Va râde cum a râs și altă dată.
(introduce o propoziție cauzală) deoarece, întrucât; fiindcă.
Băiatul, cum e muncitor, va obține nota maximă.
(introduce o propoziție concesivă) cu toate că, deși.
în așa fel, încât.
Să se facă un palat cum seamăn pe lume să nu aibă.
în măsura în care, pe cât.
Nu mă vreți voi, cum înțeleg?
îndată ce.
(arată că două acțiuni se petrec aproape simultan)
Cum vor vedea că vii cu daruri, îndată vor alerga
(introduce o propoziție atributivă) în care.
Din ceasul cum te-am văzut, te-am recunoscut.
(înv.; introduce o propoziție finală) pentru că.
Își va pune toate puterile cum să-și sfârșească slujba.
(introduce o propoziție subiectivă)
Cum te porți nu e bine

(loc.adj. și adv.) nu știu cum = într-un fel oarecare; (în mod) ciudat, bizar.

Cum nu este (sau nu se mai află) = se spune, despre cineva sau ceva care posedă în cel mai înalt grad anumite calități
Cum s-ar zice = adică, va să zică