dintru

Din de + întru.

• AFI: /'din.tru/

1. (mai ales înaintea lui „un”, „al”, „însul”, „acest”, „o dată”, cu elidarea vocalei finale proprii). (cu sens local) din, dinspre.

   Privește dintr-un colț al sălii.

2. (partitiv) din.

   Vorbește cu unii dintre noi.

3. (indicând apartenența)

   Facem parte d într-o lume nouă

4. (cu sens temporal; introduce un complement circumstanțial care indică momentul plecării) de la.

   Pleacă dintr-o clipă într-alta.

5. (introduce un atribut care indică timpul desfășurării unei acțiuni) din, petrecut în...

   Mi-a povestit o întâmplare dintr-o dimineață de vară.

6. (introduce un complement care indică originea, proveniența) din.

   Planta se dezvoltă dintr-o sămânță.

7. (introduce un complement indirect care arată obiectul unei prefaceri) din.

   Și-a făcut o scurtă dintr-un palton.

8. (introduce un complement indirect care arată starea de la care se trece)

   Se trezește dintr-un somn greu

9. (introduce un complement circumstanțial de mod) cu.

   A nimerit dintr-un foc (de pușcă).

10. (introduce un complement instrumental) cu.

    Are pensie și trăiește dintr-însa.

11. (introduce un atribut care indică materia) din.

    Mănăstirea dintr-un Lemn.

12. (introduce un complement circumstanțial de cauză) din cauza.

    S-a supărat dintr-o nimica toată.

• (loc.adv.) Dintr-o dată = cu o singură mișcare; pe neașteptate; brusc, deodată.

• Dintr-acolo = din partea aceea

• DEX '98 via DEX online