dun
Hej, du har kommit hit för att leta efter betydelsen av ordet dun. I DICTIOUS hittar du inte bara alla ordboksbetydelser av ordet dun, utan du får också veta mer om dess etymologi, dess egenskaper och hur man säger dun i singular och plural. Allt du behöver veta om ordet dun finns här. Definitionen av ordet dun hjälper dig att vara mer exakt och korrekt när du talar eller skriver dina texter. Genom att känna till definitionen avdun och andra ord berikar du ditt ordförråd och får tillgång till fler och bättre språkliga resurser.
 Vezi și : d'un, dūn, dún, dǔn, dùn, dün
|
(dansk)
Etimologie
Din nordică veche dúnn < de origine germanică.
Pronunție
- AFI: /duːn/
Substantiv
| Declinarea substantivului dun | ||||
| n. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | dun | dunet | dun | dunene |
| Genitiv | duns | dunets | duns | dunenes |
Referințe
(English)
Etimologie
Din engleză medie dun, dunne, care provine din engleză veche dunn < proto-germanică *dusnaz („maro, galben”).
O etimologie alternativă pentru cuvântul dunn este din proto-celtică *dusno.
Pronunție
- AFI: /dʌn/
Substantiv
dun, (nenumărabil și numărabil; pl. duns)
- (nenumărabil) cenușiu-închis
culoarea cenușie-închisă:
- (numărabil, zool.) (cal) sur
- (numărabil, entom.) muscă efemeră încă neevoluată
Adjectiv
dun (necomparabil)
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Etimologie
Origine incertă. Poate o variantă a lui din.
Substantiv
dun, pl. duns
- colector, recuperator
- (spec.) cerere insistentă de plată
- He sent his debtor a dun.
Verb
| Conjugarea verbului to dun | |
| Infinitiv | to dun |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
duns |
| Trecut simplu | dunned |
| Participiu trecut | dunned |
| Participiu prezent | dunning |
Cuvinte compuse
Etimologie
Confer dune.
Substantiv
dun, pl. duns
Sinonime
Referințe
(svenska)
Etimologie
Din limba nordică veche dúnn < proto-germanică *dūnaz („grămadă. teanc”).
Înrudit cu daneză dun, engleză dune, down, germană Düne, islandeză dúnn, neerlandeză duin și norvegiană dun.
Pronunție
- AFI: /dun/
Substantiv
| Declinarea substantivului dun | ||||
| n. și c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | dun | dunet, dunen | dun, duner | dunen, dunerna |
| Genitiv | duns | dunets, dunens | duns, duners | dunens, dunernas |
- puf
- Ejdrarnas dun används ibland som fyllning till kuddar och täcken.
- (înv.; ornit.) stol, cârd, roi, turmă
- Sillen närmar sig kusten i stora duner eller stim.
Sinonime
Cuvinte compuse
- dunboll
- dunbolster
- dunbädd
- dunig
- dunighet
- dunjacka
- dunkudde
- dunlätt
- dunmjuk
- duntäcke
- dununge
- dunört
- ejderdun
- gåsdun