harpe

Hej, du har kommit hit för att leta efter betydelsen av ordet harpe. I DICTIOUS hittar du inte bara alla ordboksbetydelser av ordet harpe, utan du får också veta mer om dess etymologi, dess egenskaper och hur man säger harpe i singular och plural. Allt du behöver veta om ordet harpe finns här. Definitionen av ordet harpe hjälper dig att vara mer exakt och korrekt när du talar eller skriver dina texter. Genom att känna till definitionen avharpe och andra ord berikar du ditt ordförråd och får tillgång till fler och bättre språkliga resurser.
Variante de scriere Vezi și : Harpe, harpé

Etimologie

Din harpă.

Pronunție

  • AFI: /ˈhar.pe/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru harpă.





(dansk)

Etimologie

Din nordică veche harpa < proto-germanică *harpōn.

Pronunție

  • AFI: /'harpə/
  • AFI: /'hɑːb̥ə/


Substantiv


Declinarea substantivului
harpe
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ harpe harpen harper harperne
Genitiv harpes harpens harpers harpernes
  1. harpă





(français)

Etimologie

Din latină târzie harpa < proto-germanică *harpōn.

Pronunție


Substantiv

harpe f., harpes pl.

  1. harpă
    Pincer la harpe.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Paronime

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din harper.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru harper.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru harper.
  3. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru harper.
  4. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru harper.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru harper.

Anagrame





(Latina)

Etimologie

De origine greacă.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
harpē
f. Singular Plural
Nominativ harpē harpae
Genitiv harpēs harpārum
Dativ harpae harpīs
Acuzativ harpēn harpās
Ablativ harpē harpīs
Vocativ harpē harpae
  1. sabie curbată (orientală); iatagan

Referințe





(norsk)

Etimologie

Din nordică veche harpa < proto-germanică *harpōn.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
harpe
m.f. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ harpe harpa/harpen harper harpene
Genitiv ' ' ' '
  1. harpă

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse