parc
Hej, du har kommit hit för att leta efter betydelsen av ordet parc. I DICTIOUS hittar du inte bara alla ordboksbetydelser av ordet parc, utan du får också veta mer om dess etymologi, dess egenskaper och hur man säger parc i singular och plural. Allt du behöver veta om ordet parc finns här. Definitionen av ordet parc hjälper dig att vara mer exakt och korrekt när du talar eller skriver dina texter. Genom att känna till definitionen avparc och andra ord berikar du ditt ordförråd och får tillgång till fler och bättre språkliga resurser.
Parcul Gradinile Luxemburgului din Paris
Etimologie
Din franceză parc < latină parricus („închis”). Confer italiană parco, germană Park, engleză park.
Pronunție
- AFI: /park/
Substantiv
| Declinarea substantivului parc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | parc | parcuri |
| Articulat | parcul | parcurile |
| Genitiv-Dativ | parcului | parcurilor |
| Vocativ | - | - |
- (bot.) suprafață întinsă de teren, de utilitate publică, cu plantații, alei și diferite construcții, amenajată pentru agrement.
- Parc public.
- (spec.) teren împrejmuit, unde vânatul este crescut și îngrijit pentru vânătoare.
- (constr.) parc situat în jurul unei clădiri și depinzând de aceasta.
- (bot.) teren parcelat cu locuința și cu numeroase spații verzi.
- (constr.) loc de staționare și de garare mai îndelungată a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; (p.ext.) vehiculele și materialele aflate în acest loc.
- (spec.) totalitatea vehiculelor unei întreprinderi, ale unei instituții etc.
- (spec.) totalitatea instalațiilor mecanice aflate pe un teren de unde se extrage minereu sau pe care sunt amenajate sonde.
Sinonime
Cuvinte compuse
- expo-parc
- parc-auto-școală, parc-școală
- parc de avioane
- parc electric
- parc național
- parc sportiv
- parc zoologic
- parcul-apelor
- pădure-parc
Cuvinte apropiate
Traduceri
grădină publică mare, amenajată cu arbori, peluze etc.
|
|
garaj
|
Referințe
(français)
Etimologie
Din franceză medie parc, care provine din franceză veche parc < latină medie parcus, parricus („țarc, curte”). Provine din limba francă *parrik („îngrăditură”) < din proto-germanică *parrukaz („gard”).
Înrudit cu germană veche de sus pfarrih (care a dat germană Pferch, „stână, oierie”).
Pronunție
- AFI: /paʁk/
Substantiv
parc m., parcs pl.
- (constr., bot.) parc
- Le parc de Versailles.
- (p.anal.) îngrăditură, țarc (în piscicultură, agricultură, etc.)
- Parc à huîtres ou clayère.
- (spec.) țarc (pentru copii mici)
- Parc bébé.
- (mil.) parc
- Parc d'artillerie.
- (p.ext.) parc
- Parc automobile.
Sinonime
Cuvinte compuse
cuvinte compuse