pieri

Vezi și : Pieri

română

Etimologie

Din latină pĕrῑre.

Pronunție

• AFI: /pjeˈri/

Verb

1. (v.intranz.) (despre ființe) a înceta să mai trăiască; a muri (de obicei de moarte violentă, nefirească).
2. (prin exagerare):

   Pier de frică.

3. (despre vegetație) a se ofili, a se usca.
4. a fi distrus, nimicit; a dispărea; a se ruina.
5. (despre abstracte, stări, senzații etc.) a lua sfârșit; a înceta să se (mai) manifeste, să se (mai) producă.

   I-a pierit dorința de plecare.

6. a se șterge din amintire, a fi dat uitării.
7. (despre sunete, zgomote, lumină etc.) a-și reduce intensitatea până la dispariția totală, a dispărea treptat.
8. a dispărea fără urmă, fără a mai putea fi găsit.

   A pieri în noapte.

9. a i se fura ceva.
10. a dispărea (pe neașteptate) din fața cuiva sau de undeva, a ieși (brusc) din câmpul vizual al cuiva.

Sinonime

• 1-2: muri
• 3: se ofili, se usca
• 4: dispărea, se ruina, cădea
• 5: sfârși
• 7: dispărea
• 8: se pierde, (reg.) se prăpădi, (fig.) se mistui, se scufunda
• 10: dispărea

Antonime

• 1: (se) naște, învia, trăi, viețui

Cuvinte derivate

• nepieritor
• pieire, pierire
• piericios
• piericiune
• pierit
• pieritor
• pieritură

Expresii

• A-i pieri (cuiva) glasul (sau graiul, piuitul) ori a-i pieri cuvintele de pe buze = a) a nu mai putea scoate o vorbă (de emoție, de frică etc.); b) a nu mai avea ce spune (din lipsă de argumente)
• Piei din fața mea! (sau din ochii mei!) = pleacă imediat de aici! să nu te mai văd!

Traduceri

Etimologie

Din pieri.

Pronunție

• AFI: /pjerʲ/
• AFI: /pjeˈri/ (forma de perfect simplu)

Verb

1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru pieri.
2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru pieri.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru pieri.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru pieri.

Sinonime

• 1-2, 4: (rar) piei

Referințe

• DEX online