(English)
Din engleza medie snesen („a strănuta”), alterare a lui fnesen („a strănuta”) care provine din engleza veche fnēosan („a sforăi, a strănuta”) < proto-germanică *fneusaną („a strănuta”).
Înrudit cu neerlandeză dialectală fniezen (forma standardizată niezen), nordică veche fnȳsa; engleza medie neosen, care provine din nordică veche hnjōsa (confer suedeză nysa), germana veche de sus niosan (confer germană niesen).
Combinația rară „fn” cuplată cu similitudinea vizuală a unei „f” și „ſ” (numită „s” lung), a asistat la transformarea de la „fneeze” la „ſneeze”.
| Conjugarea verbului to sneeze | |
| Infinitiv | to sneeze |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
sneezes |
| Trecut simplu | sneezed/snoze (rar) |
| Participiu trecut | sneezed/snozen (rar) |
| Participiu prezent | sneezing |
sneeze, pl. sneezes