spark

(dansk)

Din limba nordică veche spark < verbul sparka („a lovi, a trage un șut”).

• AFI: /ˈsbɑːg/

1. lovitură; (spec.) șut

• frispark
• hjørnespark
• hælspark
• straffespark

• sparke

• få sparket

Din sparke.

1. forma de imperativ pentru sparke.

• Den Danske Ordbog
• Wiktionary

(English)

Din engleză medie sparke, sperke, care provine din engleză veche spearca < proto-germanică *sprakô („scânteie”). Înrudit cu neerlandeză spark, sprank și germană medie de jos sparke.

Confer bretonă erc’h, latină spargō, sparsus, lituaniană sprógti, greacă antică σπαργάω (spargáō), persană پراکن‏ (parākan) și sanscrită पर्जन्य (parjanya).

• AFI: /spɑːk/
• (SUA) AFI: /spɑɹk/

spark, pl. sparks

1. (fiz.) scânteie, licăr

   The air was filled with sparks from the fire.

2. (p.ext.) sclipire
3. (fig.) urmă, scânteie, strop
4. (fig.) vioiciune, vivacitate
5. (la pl., dar folosit ca sg.) radiotelegrafist
6. (în Anglia; argou, electron.) electrician

• 1: gnast, funk
• 3: beginnings, (fig.) germ, glimmer
• 6: (electron.) electrician

• sparkle

• bright spark
• spark arrester
• spark coil
• spark gap
• spark knock
• spark plug
• spark transmitter

• spark of life
• sparks fly

• ember

1. a scânteia, a licări
2. (p.ext.) a sclipi, a străluci, a luci
3. (fig.) a cauza, a provoca

• 3: trigger, kindle

• sparkle

Probabil de origine scandinavă, în legătură cu limba nordică veche sparkr („vioi”).

spark, pl. sparks

1. fante, filfizon, țafandache
2. adorator, îndrăgostit, iubit

• 1: gallant
• 2: beau, lover

1. a curta, a face curte

• woo, court

• sparker
• sparkish

• Dictionary.com
• Wiktionary

(føroyskt)

Din limba nordică veche spark < verbul sparka („a lovi, a trage un șut”).

• AFI: /ˈspaɹ̥k/

spark n.

1. lovitură; (spec.) șut

• brotsspark
• fríspark
• hornaspark
• málspark
• neyðspark

• sparka

• Wiktionary

(íslenska)

Din limba nordică veche spark < verbul sparka („a lovi, a trage un șut”).

• AFI: /ˈspar̥k/

1. lovitură; (spec.) șut

• sparka

• Wiktionary

(norsk)

Din limba nordică veche spark < verbul sparka („a lovi, a trage un șut”).

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

1. lovitură; (spec.) șut

• brassespark
• frispark
• straffespark

• sparke

Din sparke.

1. forma de imperativ pentru sparke.

• Wiktionary

(norsk nynorsk)

Din limba nordică veche spark < verbul sparka („a lovi, a trage un șut”).

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

1. lovitură; (spec.) șut

• brassespark
• frispark
• straffespark

• sparke

• Wiktionary

(svenska)

Din limba nordică veche spark < verbul sparka („a lovi, a trage un șut”).

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

1. lovitură; (spec.) șut

   Han fick en spark i magen.

2. (la forma de hotărât sg.) concediere, îndepărtare, scoatere

   Han fick sparken från sitt jobb.

• 1: kick
• 2: avsked

• avspark
• inspark
• utspark

• sparkcykel
• sparkstötting

• sparka

• få sparken
• ge någon sparken

• SAOB
• Wiktionary