vigile

Vezi și : vìgile, vigilé

Din vigil.

• AFI: /vi'ʤi.le/

1. forma de feminin plural pentru vigil.

(français)

Din latină vigil („pază, santinelă”).

• AFI: /vi.ʒil/

vigile m., vigiles pl.

1. gardă, pază, portar, ușier

• 1: agent de sécurité, gardien, veilleur de nuit

• vigiler

Din latină vigilia („veghe”).

vigile f., vigiles pl.

1. veghe, priveghere

• les vigiles des morts

• veille

1. vigil, atent, deștept, treaz

   La conscience est une fonction vigile.

• coma vigile

Din vigiler.

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru vigiler.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru vigiler.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru vigiler.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru vigiler.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru vigiler.

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

(italiano)

Din latină vigil, -ĭlis („vigil, atent, deștept”).

• AFI: /ˈvidʒile/

1. vigil, atent, deștept, treaz

• attento

• vigile del fuoco

• vigilare
• vigilanza

vigile m., vigili pl.

1. polițist (local), agent de circulație

• vigile urbano, agente della polizia municipale, guardia municipale, (argou) ghisa, metropolitano

• vigilessa

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

(Latina)

Din vigil.

• AFI: /ˈwi.ɡile/

1. forma de singular ablativ pentru vigil.

(español)

Din vigilar.

• AFI: /bi.ˈxi.le/

1. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru vigilar.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru vigilar.
3. forma formală de persoana a II-a singular la imperativ pentru vigilar.