From împrejur. Another etymology derives it from a Vulgar Latin *pergȳrāre, from Latin per + gȳrāre, with the addition of the prefix în later within Romanian. [1]
a împrejura (third-person singular present împrejură, past participle împrejurat) 1st conjugation
infinitive | a împrejura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împrejurând | ||||||
past participle | împrejurat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împrejur | împrejuri | împrejură | împrejurăm | împrejurați | împrejură | |
imperfect | împrejuram | împrejurai | împrejura | împrejuram | împrejurați | împrejurau | |
simple perfect | împrejurai | împrejurași | împrejură | împrejurarăm | împrejurarăți | împrejurară | |
pluperfect | împrejurasem | împrejuraseși | împrejurase | împrejuraserăm | împrejuraserăți | împrejuraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împrejur | să împrejuri | să împrejure | să împrejurăm | să împrejurați | să împrejure | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împrejură | împrejurați | |||||
negative | nu împrejura | nu împrejurați |