împutăciune

Hello, you have come here looking for the meaning of the word împutăciune. In DICTIOUS you will not only get to know all the dictionary meanings for the word împutăciune, but we will also tell you about its etymology, its characteristics and you will know how to say împutăciune in singular and plural. Everything you need to know about the word împutăciune you have here. The definition of the word împutăciune will help you to be more precise and correct when speaking or writing your texts. Knowing the definition ofîmputăciune, as well as those of other words, enriches your vocabulary and provides you with more and better linguistic resources.

Romanian

Etymology

From the old verb împuta +‎ -ciune (compare the modern doublet imputa), or possibly corresponding to Latin imputātiō, imputātiōnem.

Noun

împutăciune f (plural împutăciuni) (archaic)

  1. scolding, admonition, reproach, reprimand
    Synonyms: mustrare, admonestare, reproș, certare, dojană
  2. imputation, charge or accusation of evil
    Synonyms: imputare, imputație, acusație
  3. dispute, quarrel
    Synonyms: dispută, ceartă

Declension

singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative împutăciune împutăciunea împutăciuni împutăciunile
genitive-dative împutăciuni împutăciunii împutăciuni împutăciunilor
vocative împutăciune, împutăciuneo împutăciunilor