a înavuți (third-person singular present înavuțește, past participle înavuțit) 4th conjugation
infinitive | a înavuți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înavuțind | ||||||
past participle | înavuțit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înavuțesc | înavuțești | înavuțește | înavuțim | înavuțiți | înavuțesc | |
imperfect | înavuțeam | înavuțeai | înavuțea | înavuțeam | înavuțeați | înavuțeau | |
simple perfect | înavuții | înavuțiși | înavuți | înavuțirăm | înavuțirăți | înavuțiră | |
pluperfect | înavuțisem | înavuțiseși | înavuțise | înavuțiserăm | înavuțiserăți | înavuțiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înavuțesc | să înavuțești | să înavuțească | să înavuțim | să înavuțiți | să înavuțească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înavuțește | înavuțiți | |||||
negative | nu înavuți | nu înavuțiți |