a încumăta (third-person singular present încumetă, past participle încumătat) 1st conjugation
infinitive | a încumăta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | încumătând | ||||||
past participle | încumătat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | încumăt | încumăți | încumătă | încumătăm | încumătați | încumătă | |
imperfect | încumătam | încumătai | încumăta | încumătam | încumătați | încumătau | |
simple perfect | încumătai | încumătași | încumătă | încumătarăm | încumătarăți | încumătară | |
pluperfect | încumătasem | încumătaseși | încumătase | încumătaserăm | încumătaserăți | încumătaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să încumăt | să încumăți | să încumăte | să încumătăm | să încumătați | să încumăte | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | încumătă | încumătați | |||||
negative | nu încumăta | nu încumătați |