From în- + Old Church Slavonic дрьзнѫти (drĭznǫti), from Proto-Slavic *dьrznǫti.
a îndrăzni (third-person singular present îndrăznește, past participle îndrăznit) 4th conj.
infinitive | a îndrăzni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | îndrăznind | ||||||
past participle | îndrăznit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | îndrăznesc | îndrăznești | îndrăznește | îndrăznim | îndrăzniți | îndrăznesc | |
imperfect | îndrăzneam | îndrăzneai | îndrăznea | îndrăzneam | îndrăzneați | îndrăzneau | |
simple perfect | îndrăznii | îndrăzniși | îndrăzni | îndrăznirăm | îndrăznirăți | îndrăzniră | |
pluperfect | îndrăznisem | îndrăzniseși | îndrăznise | îndrăzniserăm | îndrăzniserăți | îndrăzniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să îndrăznesc | să îndrăznești | să îndrăznească | să îndrăznim | să îndrăzniți | să îndrăznească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | îndrăznește | îndrăzniți | |||||
negative | nu îndrăzni | nu îndrăzniți |