a îndușmăni (third-person singular present îndușmănește, past participle îndușmănit) 4th conjugation
infinitive | a îndușmăni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | îndușmănind | ||||||
past participle | îndușmănit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | îndușmănesc | îndușmănești | îndușmănește | îndușmănim | îndușmăniți | îndușmănesc | |
imperfect | îndușmăneam | îndușmăneai | îndușmănea | îndușmăneam | îndușmăneați | îndușmăneau | |
simple perfect | îndușmănii | îndușmăniși | îndușmăni | îndușmănirăm | îndușmănirăți | îndușmăniră | |
pluperfect | îndușmănisem | îndușmăniseși | îndușmănise | îndușmăniserăm | îndușmăniserăți | îndușmăniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să îndușmănesc | să îndușmănești | să îndușmănească | să îndușmănim | să îndușmăniți | să îndușmănească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | îndușmănește | îndușmăniți | |||||
negative | nu îndușmăni | nu îndușmăniți |