From dușman (“enemy”) + -i, from Ottoman Turkish دشمن (düşmen) (Turkish düşman), from Persian دشمن (došman). Compare Ancient Greek δῠσμενής (dusmenḗs).
a dușmăni (third-person singular present dușmănește, past participle dușmănit) 4th conj.
infinitive | a dușmăni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dușmănind | ||||||
past participle | dușmănit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dușmănesc | dușmănești | dușmănește | dușmănim | dușmăniți | dușmănesc | |
imperfect | dușmăneam | dușmăneai | dușmănea | dușmăneam | dușmăneați | dușmăneau | |
simple perfect | dușmănii | dușmăniși | dușmăni | dușmănirăm | dușmănirăți | dușmăniră | |
pluperfect | dușmănisem | dușmăniseși | dușmănise | dușmăniserăm | dușmăniserăți | dușmăniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dușmănesc | să dușmănești | să dușmănească | să dușmănim | să dușmăniți | să dușmănească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dușmănește | dușmăniți | |||||
negative | nu dușmăni | nu dușmăniți |