a înfrica (third-person singular present înfrică, past participle înfricat) 1st conjugation
infinitive | a înfrica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înfricând | ||||||
past participle | înfricat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înfric | înfrici | înfrică | înfricăm | înfricați | înfrică | |
imperfect | înfricam | înfricai | înfrica | înfricam | înfricați | înfricau | |
simple perfect | înfricai | înfricași | înfrică | înfricarăm | înfricarăți | înfricară | |
pluperfect | înfricasem | înfricaseși | înfricase | înfricaserăm | înfricaserăți | înfricaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înfric | să înfrici | să înfrice | să înfricăm | să înfricați | să înfrice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înfrică | înfricați | |||||
negative | nu înfrica | nu înfricați |