a înfulica (third-person singular present înfulică, past participle înfulicat) 1st conjugation
infinitive | a înfulica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înfulicând | ||||||
past participle | înfulicat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înfulic | înfulici | înfulică | înfulicăm | înfulicați | înfulică | |
imperfect | înfulicam | înfulicai | înfulica | înfulicam | înfulicați | înfulicau | |
simple perfect | înfulicai | înfulicași | înfulică | înfulicarăm | înfulicarăți | înfulicară | |
pluperfect | înfulicasem | înfulicaseși | înfulicase | înfulicaserăm | înfulicaserăți | înfulicaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înfulic | să înfulici | să înfulice | să înfulicăm | să înfulicați | să înfulice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înfulică | înfulicați | |||||
negative | nu înfulica | nu înfulicați |