a înhăța (third-person singular present înhață, past participle înhățat) 1st conj.
infinitive | a înhăța | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înhățând | ||||||
past participle | înhățat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înhăț | înhăți | înhăță | înhățăm | înhățați | înhăță | |
imperfect | înhățam | înhățai | înhăța | înhățam | înhățați | înhățau | |
simple perfect | înhățai | înhățași | înhăță | înhățarăm | înhățarăți | înhățară | |
pluperfect | înhățasem | înhățaseși | înhățase | înhățaserăm | înhățaserăți | înhățaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înhăț | să înhăți | să înhățe | să înhățăm | să înhățați | să înhățe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înhăță | înhățați | |||||
negative | nu înhăța | nu înhățați |