From jug or possibly from în + Latin iugāre, present active infinitive of iugō.
a înjuga (third-person singular present înjugă, past participle înjugat) 1st conj.
infinitive | a înjuga | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înjugând | ||||||
past participle | înjugat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înjug | înjugi | înjugă | înjugăm | înjugați | înjugă | |
imperfect | înjugam | înjugai | înjuga | înjugam | înjugați | înjugau | |
simple perfect | înjugai | înjugași | înjugă | înjugarăm | înjugarăți | înjugară | |
pluperfect | înjugasem | înjugaseși | înjugase | înjugaserăm | înjugaserăți | înjugaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înjug | să înjugi | să înjuge | să înjugăm | să înjugați | să înjuge | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înjugă | înjugați | |||||
negative | nu înjuga | nu înjugați |