a înlănțui (third-person singular present înlănțuie, past participle înlănțuit) 4th conjugation
infinitive | a înlănțui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înlănțuind | ||||||
past participle | înlănțuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înlănțui | înlănțui | înlănțuie | înlănțuim | înlănțuiți | înlănțuie | |
imperfect | înlănțuiam | înlănțuiai | înlănțuia | înlănțuiam | înlănțuiați | înlănțuiau | |
simple perfect | înlănțuii | înlănțuiși | înlănțui | înlănțuirăm | înlănțuirăți | înlănțuiră | |
pluperfect | înlănțuisem | înlănțuiseși | înlănțuise | înlănțuiserăm | înlănțuiserăți | înlănțuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înlănțui | să înlănțui | să înlănțuie | să înlănțuim | să înlănțuiți | să înlănțuie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înlănțuie | înlănțuiți | |||||
negative | nu înlănțui | nu înlănțuiți |