From marmură.
a înmărmuri (third-person singular present înmărmurește, past participle înmărmurit) 4th conj.
infinitive | a înmărmuri | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înmărmurind | ||||||
past participle | înmărmurit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înmărmuresc | înmărmurești | înmărmurește | înmărmurim | înmărmuriți | înmărmuresc | |
imperfect | înmărmuream | înmărmureai | înmărmurea | înmărmuream | înmărmureați | înmărmureau | |
simple perfect | înmărmurii | înmărmuriși | înmărmuri | înmărmurirăm | înmărmurirăți | înmărmuriră | |
pluperfect | înmărmurisem | înmărmuriseși | înmărmurise | înmărmuriserăm | înmărmuriserăți | înmărmuriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înmărmuresc | să înmărmurești | să înmărmurească | să înmărmurim | să înmărmuriți | să înmărmurească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înmărmurește | înmărmuriți | |||||
negative | nu înmărmuri | nu înmărmuriți |