a întemnița (third-person singular present întemnițează, past participle întemnițat) 1st conjugation
infinitive | a întemnița | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | întemnițând | ||||||
past participle | întemnițat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | întemnițez | întemnițezi | întemnițează | întemnițăm | întemnițați | întemnițează | |
imperfect | întemnițam | întemnițai | întemnița | întemnițam | întemnițați | întemnițau | |
simple perfect | întemnițai | întemnițași | întemniță | întemnițarăm | întemnițarăți | întemnițară | |
pluperfect | întemnițasem | întemnițaseși | întemnițase | întemnițaserăm | întemnițaserăți | întemnițaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să întemnițez | să întemnițezi | să întemnițeze | să întemnițăm | să întemnițați | să întemnițeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | întemnițează | întemnițați | |||||
negative | nu întemnița | nu întemnițați |