a întrece (third-person singular present întrece, past participle întrecut) 3rd conj.
infinitive | a întrece | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | întrecând | ||||||
past participle | întrecut | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | întrec | întreci | întrece | întrecem | întreceți | întrec | |
imperfect | întreceam | întreceai | întrecea | întreceam | întreceați | întreceau | |
simple perfect | întrecui | întrecuși | întrecu | întrecurăm | întrecurăți | întrecură | |
pluperfect | întrecusem | întrecuseși | întrecuse | întrecuserăm | întrecuserăți | întrecuseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să întrec | să întreci | să întreacă | să întrecem | să întreceți | să întreacă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | întrece | întreceți | |||||
negative | nu întrece | nu întreceți |