a șănțui (third-person singular present șănțuiește, past participle șănțuit) 4th conj.
infinitive | a șănțui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | șănțuind | ||||||
past participle | șănțuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | șănțuiesc | șănțuiești | șănțuiește | șănțuim | șănțuiți | șănțuiesc | |
imperfect | șănțuiam | șănțuiai | șănțuia | șănțuiam | șănțuiați | șănțuiau | |
simple perfect | șănțuii | șănțuiși | șănțui | șănțuirăm | șănțuirăți | șănțuiră | |
pluperfect | șănțuisem | șănțuiseși | șănțuise | șănțuiserăm | șănțuiserăți | șănțuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să șănțuiesc | să șănțuiești | să șănțuiască | să șănțuim | să șănțuiți | să șănțuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | șănțuiește | șănțuiți | |||||
negative | nu șănțui | nu șănțuiți |