a șopăi (third-person singular present șopăiește, past participle șopăit) 4th conjugation
infinitive | a șopăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | șopăind | ||||||
past participle | șopăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | șopăiesc | șopăiești | șopăiește | șopăim | șopăiți | șopăiesc | |
imperfect | șopăiam | șopăiai | șopăia | șopăiam | șopăiați | șopăiau | |
simple perfect | șopăii | șopăiși | șopăi | șopăirăm | șopăirăți | șopăiră | |
pluperfect | șopăisem | șopăiseși | șopăise | șopăiserăm | șopăiserăți | șopăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să șopăiesc | să șopăiești | să șopăiască | să șopăim | să șopăiți | să șopăiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | șopăiește | șopăiți | |||||
negative | nu șopăi | nu șopăiți |