Borrowed from Serbo-Croatian ciknuti.
a țicni (third-person singular present țicnește, past participle țicnit) 4th conj.
infinitive | a țicni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | țicnind | ||||||
past participle | țicnit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | țicnesc | țicnești | țicnește | țicnim | țicniți | țicnesc | |
imperfect | țicneam | țicneai | țicnea | țicneam | țicneați | țicneau | |
simple perfect | țicnii | țicniși | țicni | țicnirăm | țicnirăți | țicniră | |
pluperfect | țicnisem | țicniseși | țicnise | țicniserăm | țicniserăți | țicniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să țicnesc | să țicnești | să țicnească | să țicnim | să țicniți | să țicnească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | țicnește | țicniți | |||||
negative | nu țicni | nu țicniți |