γρᾰμμᾰτῐκόν • (grămmătĭkón) n (genitive γρᾰμμᾰτῐκοῦ); second declension
Case / # | Singular | Dual | Plural | ||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Nominative | τὸ γρᾰμμᾰτῐκόν tò grămmătĭkón |
τὼ γρᾰμμᾰτῐκώ tṑ grămmătĭkṓ |
τᾰ̀ γρᾰμμᾰτῐκᾰ́ tằ grămmătĭkắ | ||||||||||
Genitive | τοῦ γρᾰμμᾰτῐκοῦ toû grămmătĭkoû |
τοῖν γρᾰμμᾰτῐκοῖν toîn grămmătĭkoîn |
τῶν γρᾰμμᾰτῐκῶν tôn grămmătĭkôn | ||||||||||
Dative | τῷ γρᾰμμᾰτῐκῷ tôi grămmătĭkôi |
τοῖν γρᾰμμᾰτῐκοῖν toîn grămmătĭkoîn |
τοῖς γρᾰμμᾰτῐκοῖς toîs grămmătĭkoîs | ||||||||||
Accusative | τὸ γρᾰμμᾰτῐκόν tò grămmătĭkón |
τὼ γρᾰμμᾰτῐκώ tṑ grămmătĭkṓ |
τᾰ̀ γρᾰμμᾰτῐκᾰ́ tằ grămmătĭkắ | ||||||||||
Vocative | γρᾰμμᾰτῐκόν grămmătĭkón |
γρᾰμμᾰτῐκώ grămmătĭkṓ |
γρᾰμμᾰτῐκᾰ́ grămmătĭkắ | ||||||||||
Notes: |
|
γρᾰμμᾰτῐκόν • (grămmătĭkón)
γρᾰμμᾰτῐκόν • (grămmătĭkón) m