From νυστάζω (nustázō, “to doze”) + -μός (-mós).
νῠστᾰγμός • (nŭstăgmós) m (genitive νῠστᾰγμοῦ); second declension
| Case / # | Singular | Dual | Plural | ||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Nominative | ὁ νῠστᾰγμός ho nŭstăgmós |
τὼ νῠστᾰγμώ tṑ nŭstăgmṓ |
οἱ νῠστᾰγμοί hoi nŭstăgmoí | ||||||||||
| Genitive | τοῦ νῠστᾰγμοῦ toû nŭstăgmoû |
τοῖν νῠστᾰγμοῖν toîn nŭstăgmoîn |
τῶν νῠστᾰγμῶν tôn nŭstăgmôn | ||||||||||
| Dative | τῷ νῠστᾰγμῷ tôi nŭstăgmôi |
τοῖν νῠστᾰγμοῖν toîn nŭstăgmoîn |
τοῖς νῠστᾰγμοῖς toîs nŭstăgmoîs | ||||||||||
| Accusative | τὸν νῠστᾰγμόν tòn nŭstăgmón |
τὼ νῠστᾰγμώ tṑ nŭstăgmṓ |
τοὺς νῠστᾰγμούς toùs nŭstăgmoús | ||||||||||
| Vocative | νῠστᾰγμέ nŭstăgmé |
νῠστᾰγμώ nŭstăgmṓ |
νῠστᾰγμοί nŭstăgmoí | ||||||||||
| Notes: |
| ||||||||||||
νυσταγμός • (nystagmós) m (uncountable)