From ῥοφέω (rhophéō, “to sup up”) + -μα (-ma).
ῥόφημᾰ • (rhóphēmă) n (genitive ῥοφήμᾰτος); third declension
| Case / # | Singular | Dual | Plural | ||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Nominative | τὸ ῥόφημᾰ tò rhóphēmă |
τὼ ῥοφήμᾰτε tṑ rhophḗmăte |
τᾰ̀ ῥοφήμᾰτᾰ tằ rhophḗmătă | ||||||||||
| Genitive | τοῦ ῥοφήμᾰτος toû rhophḗmătos |
τοῖν ῥοφημᾰ́τοιν toîn rhophēmắtoin |
τῶν ῥοφημᾰ́των tôn rhophēmắtōn | ||||||||||
| Dative | τῷ ῥοφήμᾰτῐ tôi rhophḗmătĭ |
τοῖν ῥοφημᾰ́τοιν toîn rhophēmắtoin |
τοῖς ῥοφήμᾰσῐ / ῥοφήμᾰσῐν toîs rhophḗmăsĭ(n) | ||||||||||
| Accusative | τὸ ῥόφημᾰ tò rhóphēmă |
τὼ ῥοφήμᾰτε tṑ rhophḗmăte |
τᾰ̀ ῥοφήμᾰτᾰ tằ rhophḗmătă | ||||||||||
| Vocative | ῥόφημᾰ rhóphēmă |
ῥοφήμᾰτε rhophḗmăte |
ῥοφήμᾰτᾰ rhophḗmătă | ||||||||||
| Notes: |
| ||||||||||||