From Proto-West Germanic *fuirēn. Equivalent to fuir (“fire”) + -on.
*fuiron
infinitive | *fuiron | |
---|---|---|
indicative | present | past |
1st person singular | *fuiro, *fuiron | *fuiroda |
2nd person singular | *fuiros | *fuirodos |
3rd person singular | *fuirot | *fuiroda |
1st person plural | *fuiron | *fuirodon |
2nd person plural | *fuirot | *fuirodot |
3rd person plural | *fuiront | *fuirodon |
subjunctive | present | past |
1st person singular | *fuire | *fuirodi |
2nd person singular | *fuiris | *fuirodis |
3rd person singular | *fuire | *fuirodi |
1st person plural | *fuirin | *fuirodin |
2nd person plural | *fuirit | *fuirodit |
3rd person plural | *fuirin | *fuirodin |
imperative | present | |
singular | *fuiro | |
plural | *fuirot | |
participle | present | past |
*fuirondi | *fuirot, *gifuirot |