From abține (“to refrain”) + -ut.
abținut m (plural abținuți) (obsolete)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | abținut | abținutul | abținuti | abținutii | |
genitive-dative | abținut | abținutului | abținuti | abținutilor | |
vocative | abținutule | abținutilor |
abținut n (plural abținuturi) (rare)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | abținut | abținutul | abținuturi | abținuturile | |
genitive-dative | abținut | abținutului | abținuturi | abținuturilor | |
vocative | abținutule | abținuturilor |
abținut