Borrowed from French abstenir, Latin abstineō, with conjugation based on ține.
a abține (third-person singular present abține, past participle abținut) 3rd conj.
infinitive | a abține | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | abținând | ||||||
past participle | abținut | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | abțin | abții | abține | abținem | abțineți | abțin | |
imperfect | abțineam | abțineai | abținea | abțineam | abțineați | abțineau | |
simple perfect | abținui | abținuși | abținu | abținurăm | abținurăți | abținură | |
pluperfect | abținusem | abținuseși | abținuse | abținuserăm | abținuserăți | abținuseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să abțin | să abții | să abțină | să abținem | să abțineți | să abțină | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | abține | abțineți | |||||
negative | nu abține | nu abțineți |