Unknown.
a abțigui (third-person singular present abțiguiește, past participle abțiguit) 4th conjugation
infinitive | a abțigui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | abțiguind | ||||||
past participle | abțiguit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | abțiguiesc | abțiguiești | abțiguiește | abțiguim | abțiguiți | abțiguiesc | |
imperfect | abțiguiam | abțiguiai | abțiguia | abțiguiam | abțiguiați | abțiguiau | |
simple perfect | abțiguii | abțiguiși | abțigui | abțiguirăm | abțiguirăți | abțiguiră | |
pluperfect | abțiguisem | abțiguiseși | abțiguise | abțiguiserăm | abțiguiserăți | abțiguiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să abțiguiesc | să abțiguiești | să abțiguiască | să abțiguim | să abțiguiți | să abțiguiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | abțiguiește | abțiguiți | |||||
negative | nu abțigui | nu abțiguiți |