a afrunta (third-person singular present afruntează, past participle afruntat) 1st conj.
infinitive | a afrunta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | afruntând | ||||||
past participle | afruntat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | afruntez | afruntezi | afruntează | afruntăm | afruntați | afruntează | |
imperfect | afruntam | afruntai | afrunta | afruntam | afruntați | afruntau | |
simple perfect | afruntai | afruntași | afruntă | afruntarăm | afruntarăți | afruntară | |
pluperfect | afruntasem | afruntaseși | afruntase | afruntaserăm | afruntaserăți | afruntaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să afruntez | să afruntezi | să afrunteze | să afruntăm | să afruntați | să afrunteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | afruntează | afruntați | |||||
negative | nu afrunta | nu afruntați |