afronta
afronta
afronta f (plural afrontas)
See the etymology of the corresponding lemma form.
afronta
Borrowed from French affronter.
a afronta (third-person singular present afrontează, past participle afrontat) 1st conj.
infinitive | a afronta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | afrontând | ||||||
past participle | afrontat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | afrontez | afrontezi | afrontează | afrontăm | afrontați | afrontează | |
imperfect | afrontam | afrontai | afronta | afrontam | afrontați | afrontau | |
simple perfect | afrontai | afrontași | afrontă | afrontarăm | afrontarăți | afrontară | |
pluperfect | afrontasem | afrontaseși | afrontase | afrontaserăm | afrontaserăți | afrontaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să afrontez | să afrontezi | să afronteze | să afrontăm | să afrontați | să afronteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | afrontează | afrontați | |||||
negative | nu afronta | nu afrontați |
afronta