From an (“year”) + -o- + timp (“time”), a calque of German Jahreszeit.
anotimp n (plural anotimpuri)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | anotimp | anotimpul | anotimpuri | anotimpurile | |
genitive-dative | anotimp | anotimpului | anotimpuri | anotimpurilor | |
vocative | anotimpule | anotimpurilor |
Seasons in Romanian · anotimpuri (layout · text) · category | |||
---|---|---|---|
primăvară (“spring”) | vară (“summer”) | toamnă (“autumn”) | iarnă (“winter”) |